Kuyt, Alex și Antal și-au dăruit tricourilor copiilor de mingi de sub Pietricica
Fenerbahce a trecut prin Moldova, iar noi nu am rămas cu nimic. Păcăliți de egalul de pe „Saracoglu”, am crezut că se poate. Nu a ieșit și la Vaslui au rămas doar serile din oficiul cu Europa League. Totuși, la sfârșitul meciului de sub Pietricica (1-4) existau și români fericiți. Un pâlc de puști în veste portocalii alergau dezordonați simulând pasul ștrengarului. „Dă, bă, să văd și eu”, e vocea unuia mai mare, o rugăminte dublată de o amenințare: „Lasă, că vii la antrenament cu el, și ți-l fur eu”. Imediat, pipernictul din grup își vâră tricoul în pantaloni și accelerează spre poarta de ieșire. Tricoul este al lui Kuyt, omul meciului la Piatra-Neamț, fostul jucător al lui Liverpool, actuala vedetă a lui Fener.
Ieri am încercat să-l găsim pe puști, iar la ora în care am stabilit întâlnirea la stadion, ne-am pomenit cu doi băieți. „Eu l-am luat pe al lui Alex, iar el are de la Antal”, ne lămurește Cătălin, un băiat pe la vreo 15 ani, în timp ce miroase un tricou de antrenament al lui Fenerbahce. „Uite, miroase și acum” și întinde echipamentul albastru spre noi ca o dovadă. „Bine și băiatu care a luat de la Kuyt unde e?” Imediat, antrenorul trimite după el și rostește printre dinți: ” Uite cum am ajuns eu să-l antrenez e Kuyt”.
„Tu unde te duci, mă?” / „Sunt cu Kuyt”
În sprint se prezintă și fericitul posesor al tricoului fostului „cormoran”. „Unde e, mă, tricoul?”, e același ton al profesorului. Cu ochii mari, puștiul răspunde un pic speriat: „E acasă, dar să știți că nu-l dau, nu-l vând”. Ne prezentăm și zâmbește ușurat, iar apoi ne spune cum a ajuns în posesia suvenirului: „M-am dus la el când a ieșit de pe teren și mi-a zis că nu poate să-mi dea tricoul pentru că trebuie să-l arunce la galerie. L-am urmărit și nu l-a dat la turci, iar apoi l-am rugat din nou: «Please, your T-shirt»” Și tupeul a dat roade: „Mi-a zis «hai cu mine în vestiar», dar un om de la pază m-a oprit: «Tu unde te duci, mă?» Kuyt i-a spus că sunt cu el și am mers mai departe. La sfârșit i-am zis și io Thanks”. Mergem la poză, dar înainte îl întrebăm pe antrenorul Răzvan pe ce post joacă puștiul: „E fundaș dreapta, dar dacă îl întrebați acum o să spună că e atacant”. Râdem, iar după ședința foto vrem să verificăm informația. „Răzvane, tu pe ce post joci mă?”. Răspunsul e clar, fundaș dreapta cu numărul 11 nu există, așa că: ” Mijlocaș dreapta, dar joc și vârf”.
Colegii au fost puțin invidioși, dar până la urmă s-au bucurat pentru Răzvan Cătălin Mateeș, mijlocaș dreapta
Mi-a plăcut foarte mult momentul când am ieșit din vestiar și un jucător turc care se pregătea să intre, m-a luat în brațe și m-a ridicat în sus de bucurie Răzvan Pădure, fundaș dreapta, junior Ceahlăul
„Acum doar fetele vor la fotbal”
In timp ce așteptam ca Răzvan să se întoarcă de acasă cu tricoul, Gelu Chertic (foto, în albastru), profesorul puștiului ne-a povestit o întâmplare haioasă. „M-am dus, domn’e, pe Valea Muntelui să caut copii la Școlile Generale, să întreb cine vrea la fotbal. Am intrat în clase cu tabelul și am întrebat. Cine vrea la fotbal?”. Răspundem, dar nu nimerim. „Fetele domn’e. 80% dintre cei care vor la fotbal sunt fete”.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER